Ranolip, 20 mg, 30 comprimate, Terapia [8901296005286] Indicatii:Ranolip conţine substanţa activă numită lisinopril. Aceasta aparţine grupului de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA).Ranolip se utilizează în următoarele situaţii:- Pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială)- Pentru tratamentul insuficienţei cardiace- Dacă aţi avut recent un atac de cord (infarct miocardic)- Pentru tratamentul problemelor de rinichi legate de diabet zaharat la pacienţii cu tensiune arterială mare.Ranolip determină lărgirea vaselor de sânge. Acest lucru ajută la scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, este mai uşor pentru inima dumneavoastră să pompeze sânge în toate părţile corpului. Contraindicatii:Nu utilizaţi Ranolip:- dacă sunteţi alergic la lisinopril sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament. Precautii:Înainte să utilizaţi Ranolip, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Sarcina, alăptarea:Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Sarcina:Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea deveni) gravidă.Medicul dumneavoastră vă va sfătui în mod normal, să încetaţi să luaţi Ranolip înainte de a rămâne gravidă sau de îndată ce ştiţi că sunteţi gravidă şi vă va sfătui să luaţi alt medicament în loc deRanolip. Ranolip nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie să fie administrat dacă aveţi mai mult de 3 luni de sarcină, deoarece poate provoca vătămări grave copilului dumneavoastră dacă este utilizat în acest stadiu al sarcinii. Alăptarea:Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau începeţi să alăptaţi. Ranolip nu este recomandat pentru mamele care alăptează, iar medicul dumneavoastră poate alege un alt tratament pentru dumneavoastră dacă doriţi să alăptaţi, mai ales dacă copilul este nou-născut sau a fost născut prematur. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:Unele persoane se simt ameţite sau obosite în timpul tratamentului cu acest medicament. Dacă se întâmplă acest lucru, nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi unelte sau utilaje.Trebuie să aşteptaţi să vedeţi cum vă afectează acest medicament înainte de a încerca aceste activităţi. Mod de administrare:Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.Odată ce aţi început să luaţi Ranolip medicul dumneavoastră poate să vă solicite analize de sânge.Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza, astfel încât să se administreze cantitatea potrivită de medicament pentru dumneavoastră. Atunci când luaţi medicamentul:- Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.- Încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi timp, în fiecare zi. Nu contează dacă luaţi Ranolip înainte sau după masă.- Luaţi Ranolip atâta timp cât medicul dumneavoastră vă va spune, acesta este un tratament pe termen lung. Este important să luaţi Ranolip în fiecare zi. Atunci când luaţi prima doză :- Aveţi grijă deosebită atunci când luaţi prima doză de Ranolip sau dacă doza dumneavoastră este crescută pentru că poate provoca o scădere mai mare a tensiunii arteriale decât dozele următoare. Se poate să vă simţiţi ameţit sau uşor confuz. Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil.Adulţi:Doza depinde de starea dumneavoastră medicală şi dacă luaţi alte medicamente. Medicul dumneavoastră vă va spune cum să luaţi tratamentul în fiecare zi. Verificaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru tensiunea arterială mare:- Doza iniţială recomandată este de 10 mg o dată pe zi.- Pe termen lung doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Pentru insuficienţă cardiacă:- Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi.- Doza pe termen lung este de 5 până la 35 mg o dată pe zi. După un atac de cord (infarct miocardic):- Doza iniţială recomandată este de 5 mg în primele 24 de ore de la atac şi 5 mg o zi mai târziu.- Pe termen lung doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Pentru probleme renale determinate de diabet zaharat:- Doza uzuală recomandată este de 10 mg sau 20 mg o dată pe zi.Dacă sunteţi vârstnic, aveţi probleme cu rinichii sau luaţi medicamente diuretice medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică decât doza uzuală. Utilizarea la copii şi adolescenţi (6 şi 16 ani) cu tensiune arterială mare:- Ranolip nu este recomandat pentru administrare la copiii sub 6 ani sau la copii cu afecţiuni renale severe.- Medicul va stabili doza corectă pentru copilul dumneavoastră. Doza depinde de greutatea corporală a copilului.- Pentru copiii care cântăresc între 20 kg şi 50 kg, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi.- Pentru copiii care cântăresc mai mult de 50 kg, doza iniţială recomandată este de 5 mg o dată pe zi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Compozitie:- Substanţa activă este lisinopril. Un comprimat conţine lisinopril 5 mg, 10 mg şi 20 mg sub formă de lisinopril dihidrat.- Celelalte componente sunt:Ranolip 5 mgManitol (E 421), hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172), stearat de magneziu.Ranolip 10 mgManitol (E 421), hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172), stearat de magneziu.Ranolip 20 mgManitol (E 421), hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, oxid galben de fer (E172), oxid roşu de fer (E172), stearat de magneziu. Prezentare:30 comprimate Atentionare:Citiţi cu atenţie şi în întregime prospectul înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. Ranolip 20 mg 30 comprimate Terapia(lisinopril) face parte din grupa medicament:antihipertensive, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei ( ieca) , contine substanța activă:lisinopril.. Grupa medicament: Antihipertensive , Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei ( IECA) Substanța activă: Lisinopril Specificatie Valori Categorie Medicamente Brand Terapia Sa Stoc În stoc Disponibil in farmacii Brasov, Lacul Tei, Biharia, Craiova, Dristor, Pitesti Gavana, Plaza Romania, Rahova, Vivo Constanta, Barbu Vacarescu, Popesti-Leordeni Cod produs 8901296005286 Data de expirare 2025-11-01 Ranolip, 20 mg, 30 comprimate, Terapia [8901296005286] 1 AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 9548/2016/01 Anexa 2 9549/2016/01 9550/2016/01 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Ranolip 5 mg comprimate Ranolip 10 mg comprimate Ranolip 20 mg comprimate 2. COMPOZIŢIA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ Ranolip 5 mg comprimate Un comprimat conţine lisinopril 5 mg sub formă de lisinopril dihidrat. Ranolip 10 mg comprimate Un comprimat conţine lisinopril 10 mg sub formă de lisinopril dihidrat. Ranolip 20 mg comprimate Un comprimat conţine lisinopril 20 mg sub formă de lisinopril dihidrat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimate Ranolip 5 mg : comprimate rotunde de culoare galben deschis, prevăzute cu o linie mediană de rupere pe una din feţe si având imprimată cifra "5" pe cealaltă faţă. Ranolip 10 mg : comprimate rotunde de culoare galben deschis, prevăzute cu o linie mediană de rupere peu na din feţe şi având imprimată cifra "10" pe cealaltă faţă.Ranolip 20 mg : comprimate rutunde de culoare portocaliu deschis, prevăzute cu o linie mediană de rupere pe una din feţe şi având imprimată cifra "20" pe cealaltă faţă. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Hipertensiune arterială Tratamentul hipertensiunii arteriale. Insuficienţă cardiacă Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. Infarct miocardic acut Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut. 2 Complicaţii renale ale diabetului zaharat Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii cu hipertensiune arterială cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie incipientă (vezi pct. 5.1). 4.2 Doze şi mod de administrare Lisinoprilul trebuie administrat pe cale orală în doză unică zilnică. Ca toate celelalte medicamente administrate o dată pe zi, lisinopril trebuie administrat la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi. Absorbţia de lisinopril comprimate nu este afectată de alimente. Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Hipertensiune arterialăRanolip poate fi utilizat ca monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). Doza recomandată iniţial La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza uzuală recomandată iniţial este de 10 mg. După administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu un sistem renin-angiotensină-aldosteron puternic activat (în special, hipertensiune arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale. Se recomandă la astfel de pacienţi o doză iniţială de 2,5-5 mg şi iniţierea tratamentului trebuie să aibă loc sub supraveghere medicală. O doză iniţială mai mică este necesară în prezenţa insuficienţei renale (vezi tabelul 1 de mai jos). Doza de întreţinere Doza uzuală de întreţinere este de 20 mg administrată într-o doză zilnică unică. În general, dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi realizat într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni la o anumită doză, doza poate fi ulterior mărită. Doza maximă utilizată pe termen lung, în studiile clinice controlate a fost de 80 mg/zi. Pacienţii trataţi cu diuretice Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară după iniţierea tratamentului cu lisinopril. Acest lucru este mult mai probabil la pacienţii care sunt trataţi în prezent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă prudenţă, deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de sare şi/sau volemică. Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 - 3 zile înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. La pacienţii hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Funcţia renală şi potasiul seric trebuie monitorizate. Doza ulterioară de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este necesar, terapia cu diuretice poate fi reluată (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5). Ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală Dozele trebuie să se bazeze pe clearance-ul creatininei la pacienţii cu insuficienţă renală asa cum este prezentat în Tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 Ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renalăClearance-ul creatininei (ml/min)Doza iniţială (mg/zi) Mai mic de 10 ml/min (inclusiv pacienţii cu dializă) 2,5 mg* 3 10 - 30 ml/min 2,5-5 mg 31 - 80 ml/min 5-10 mg * Doza şi/sau frecvenţa de administrare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Doza poate fi crescută treptat până când tensiunea arterială este controlată sau până la un maximum de 40 mg pe zi. Utilizarea la copii şi adolescenţi hipertensivi cu vârstă cuprinsă între 6-16 ani Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi la pacienţii între 20 şi < 50 kg şi 5 mg o dată pe zi la pacienţii ≥ 50 kg. Doza trebuie ajustată individual la un maxim de 20 mg pe zi la pacienţii cu greutate de la 20 la < 50 kg şi 40 mg la pacienţii ≥ 50 kg. Doze mai mari de 0,61 mg/kg (sau mai mari de 40 mg) nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1). La copiii cu funcţie renală redusă, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică sau creşterea intervalului dintre administrări. Insuficienţă cardiacăLa pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul este utilizat în asociere cu diuretice şi, dacă este cazul, digitalice sau beta-blocante. Doza recomandată iniţial este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere medicală atentă pentru a supraveghea efectul iniţial de scădere a tensiunii arteriale. Doza de lisinopril trebuie crescută: -prin creşteri dar nu mai mult de 10 mg -la intervale de cel puţin de 2 săptămâni -cea mai mare doză tolerată de pacient până la un maximum de 35 mg o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul clinic al fiecărui pacient. La pacienţii cu risc mare de hipotensiune simptomatică (de exemplu pacienţi cu depleţie de sodiu cu sau fără hiponatremie, pacienţi cu hipovolemie sau care au fost trataţi cu tratament diuretic în doze mari), tulburarea trebuie corectată, dacă este posibil, înainte de începerea tratamentului cu lisinopril. Funcţia renală şi potasiul seric trebuie monitorizate (vezi pct. 4.4). Infarct miocardic acut Pacienţii trebuie să primească, după caz, tratamentele standard recomandate, cum sunt trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-blocante. Poate fi utilizat împreună cu lisinopril, gliceril trinitratul intravenos sau transdermic. Doza iniţială (primele 3 zile după infarct) Tratamentul cu lisinopril poate fi început în primele 24 ore de la debutul simptomelor. Tratamentul nu trebuie început dacă tensiunea arterială sistolică este mai mică de 100 mm Hg. Tratamentul se începe cu o doză de 5 mg lisinopril administrată oral, se continuă cu 5 mg lisinopril după 24 ore, 10 mg după 48 ore, ulterior se administrează 10 mg lisinopril pe zi în priză unică. Pacienţilor cu o tensiune arterială sistolică scăzută (120 mm Hg sau mai puţin), la începutul tratamentului sau în primele 3 zile după infarctul miocardic acut trebuie să li se administreze o doză mai mică - 2,5 mg oral (vezi pct. 4.4). În cazurile de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 80 ml/min), doza iniţială de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi tabelul 1). 4 Doza de întreţinere Doza de întreţinere este de 10 mg administrată într-o doză zilnică unică. În caz de hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică ≤ 100 mmHg), se recomandă o doză de întreţinere de 5 mg lisinopril pe zi, care poate fi redusă, dacă este necesar, la 2,5 mg lisinopril pe zi. În caz de hipotensiune arterială prelungită (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg mai mult de o oră), tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt. Tratamentul trebuie continuat timp de 6 săptămâni şi apoi pacientul trebuie reevaluat. Pacienţii care prezintă simptome de insuficienţă cardiacă trebuie să continue tratamentul cu lisinopril (vezi pct. 4.2). Complicaţii renale ale diabetului zaharat La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie incipientă, doza este de 10 mg lisinopril, o dată pe zi, doză care poate fi crescută la 20 mg o dată pe zi, dacă este necesar, pentru a realiza o tensiune arterială diastolică sub 90 mm Hg. În cazurile de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 80 ml/min), doza iniţială de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi tabelul 1). Copii şi adolescenţi Există o experienţă limitată privind siguranţa şi eficacitatea administrării lisinoprilului la copii cu hipertensiune arterială cu vârsta > 6 ani, dar nu există experienţă pentru alte indicaţii (vezi pct. 5.1). Lisinopril nu este recomandat la copii în alte indicaţii decât hipertensiune. Lisinopril nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani, sau la copii cu insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min/1,73m2) (vezi pct. 5.2). Vârstnici În studiile clinice, nu a existat nici o modificare legată de vârstă în profilul de eficacitate sau siguranţă a medicamentului. Atunci când vârsta înaintată este asociată cu o scădere a funcţiei renale, liniile directoare stabilite în tabelul 1 trebuie utilizate pentru a stabili doza de pornire cu lisinopril. Ulterior, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Utilizarea la pacienţii cu transplant renal Nu există experienţă privind administrarea de lisinopril la pacienţii cu transplant renal recent. Prin urmare, tratamentul cu lisinopril nu este recomandat. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la lisinopril sau la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.6.1. Edem angioneurotic determinat de un inhibitor al enzimei de conversie, în antecedente. Edem angioneurotic ereditar sau idiopatic. Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). Administrarea concomitentă a Ranolip cu medicamente care conţinaliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG <60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare Hipotensiune arterială simptomaticăHipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu lisinopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu, prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă, diaree sau vărsături sau au hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi punctele 4.5 şi 4.8). 5 La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în cazul pacienţilor cu grade severe de insuficienţă cardiacă, reflectată de utilizarea de doze mari de diuretice de ansă, hiponatremie sau insuficienţă renală funcţională. La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică începerea tratamentului şi creşterea dozei trebuie atent monitorizată. Este necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Dacă apare hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de clinostatism şi, dacă este necesar, se va administra o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă. Un răspuns hipotensiv tranzitor nu constituie o contraindicaţie pentru continuarea tratamentului, care se poate face de obicei fără dificultate imediat ce tensiunea arterială a crescut prin corectarea volemiei. La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă care au tensiune arterială normală sau scăzută, lisinoprilul poate determina o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil şi de obicei nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu lisinopril. Hipotensiunea arterială din infarctul miocardic acut Tratamentul cu lisinopril nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infarct miocardic acut care au risc de deteriorare hemodinamică gravă în urma unui tratament cu un vasodilatator. Aceştia sunt pacienţii cu tensiune arterială sistolică de 100 mm Hg sau mai mică, sau cei în stare de şoc cardiogen. În primele 3 zile după infarct, doza trebuie redusă în cazul în care tensiunea arterială sistolică este de 120 mm Hg sau mai mică. Dozele de întreţinere trebuie reduse la 5 mg sau temporar la 2,5 mg în cazul în care tensiunea arterială sistolică este de 100 mm Hg sau mai mică. În cazul în care hipotensiunea arterială persistă (tensiunea arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg pentru mai mult de o oră), atunci lisinoprilul trebuie întrerupt. Stenoză de valvă mitrală sau aortică/cardiomiopatie hipertroficăCa şi în cazul altor inhibitori ai ECA (enzimei de conversie a angiotensinei), lisinoprilul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu stenoză de valvă mitrală şi obstrucţie la nivelul ventriculului stâng, cum este stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică. Insuficienţa renalăÎn caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei < 80 ml/min), doza iniţială de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de clearance-ului creatininei (vezi tabelul 1 de la pct. 4.2) şi apoi în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Monitorizarea de rutină a potasiului şi a creatininei este o parte a practicii medicale obişnuite pentru aceşti pacienţi. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, apariţia hipotensiunii arteriale după iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA poate duce la deprecierea în continuare a funcţiei renale. Insuficienţa renală acută din această situaţie, a fost de obicei reversibilă. La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau cu stenoza arterei renale pe rinichi unic, care au fost trataţi cu inhibitorii ECA, s-au văzut creşteri ale ureei sanguine şi creatininei serice, de obicei reversibile la întreruperea tratamentului. Acest lucru apare în special la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă hipertensiunea renovasculară este de asemenea prezentă, există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici şi cu creştere atentă a dozei. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor care contribuie la cele de mai sus, acesta trebuie întrerupt şi funcţia renală trebuie monitorizată în primele săptămâni de tratament cu lisinopril. Unii pacienţi hipertensivi fără boală vasculară renală pre-existentă au dezvoltat creşteri ale ureei sanguine şi ale creatininei serice, de obicei minore şi tranzitorii, în special atunci când lisinopril a fost administrat concomitent cu un diuretic. Acest lucru este mult mai probabil la pacienţii cu 6 insuficienţă renală pre-existentă. Reducerea dozelor şi/sau întreruperea tratamentului cu diuretic şi/ sau lisinopril pot fi necesare. În infarctul miocardic acut, tratamentul cu lisinopril nu trebuie iniţiat la pacienţii cu dovezi de disfuncţie renală, definită ca o concentraţie a creatininei serice mai mare de 177 micromol/l şi/sau proteinurie peste 500 mg/24 h. Dacă disfuncţia renală apare în timpul tratamentului cu lisinopril (concentraţia creatininei serice mai mare de 265 micromol/l sau o dublare faţă de valoarea de pre-tratament), atunci medicul trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu lisinopril. Hipersensibilitate/edem angioneurotic Edemul angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost raportat rareori la pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv lisinopril. Acesta poate să apară oricând pe parcursul tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu lisinopril trebuie întrerupt imediat şi trebuie instituite atât tratamentul adecvat cât şi monitorizarea pentru a se asigura remisia completă a simptomelor, anterior externării pacienţilor. Chiar şi în cazurile în care a apărut numai edemul limbii, fără detresă respiratorie, pacienţii pot necesita o perioadă de ţinere sub observaţie prelungită, deoarece este posibil ca tratamentul cu antihistaminice şi corticosteroizi să nu fie suficient. Foarte rar, au fost raportate cazuri letale provocate de edemul angioneurotic asociat cu edem laringian sau edem al limbii. Există posibilitate mai mare ca pacienţii cu interesare linguală, glotică sau laringiană să prezinte obstrucţie a căilor respiratorii, mai ales cei cu antecedente de intervenţii chirurgicale la nivelul căilor respiratorii. În astfel de cazuri trebuie instituită prompt terapia de urgenţă. Aceasta poate include administrarea de adrenalină şi/sau menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii. Pacientul trebui să fie sub supraveghere medicală atentă până la dispariţia completă şi susţinută a simptomelor. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină o incidenţă mai mare a edemului angioneurotic la pacienţii de rasă neagră decât la cei de alte rase. Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu un inhibitor al ECA pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic în timpul tratamentului cu un inhibitor al ECA (vezi pct. 4.3). Reacţii anafilactoide la pacienţii hemodializaţi Reacţiile anafilactoide au fost raportate la pacienţii supuşi dializei cu membrane cu permeabilitate mare (de exemplu AN 69) şi trataţi concomitent cu un inhibitor al ECA. La aceşti pacienţi, se va lua în considerare utilizarea unui tip diferit de membrană de dializă sau a unui medicament antihipertensiv din altă clasă. Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) Rareori, pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, în timpul aferezei lipoproteinelor cu densitate mică (LDL) cu sulfat de dextran au prezentat reacţii de tip anafilactic care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii au fost evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înainte de fiecare afereză. Desensibilizare Pacienţii care primesc inhibitori ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu venin de himenoptere) au suferit reacţii anafilactoide. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost evitate prin oprirea temporară a terapiei cu inhibitori ECA, dar au reapărut la re-administrarea accidentală a inhibitorilor ECA. Insuficienţă hepaticăFoarte rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) la deces. Mecanismul acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii trataţi cu lisinopril, care prezintă icter sau creşteri semnificative ale enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă tratamentul cu lisinopril şi să fie supravegheaţi adecvat din punct de vedere medical. Neutropenie/agranulocitoză 7 Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori de risc, neutropenia apare rar. Neutropenia şi agranulocitoza sunt reversibile după întreruperea tratamentului cu inhibitori ai ECA. Lisinoprilul trebuie utilizat cu maximă prudenţă la pacienţii cu boală vasculară de colagen, tratament imunosupresiv, tratament cu alopurinol sau procainamidă, sau cu o combinaţie a acestor factori de risc, mai ales dacă este prezentă şi o disfuncţie renală preexistentă. Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave, care în câteva situaţii nu au răspuns la tratamentul intensiv cu antibiotice. Dacă lisinoprilul este utilizat la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea periodică a numărului de leucocite, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie. Blocada dublă a sistemului renină - angiotensină - aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, a valorilor electroliţilor şi a tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. RasăInhibitorii ECA determina o frecvenţă mai mare a edemului angioneurotic la pacienţii de de rasă neagră decât la ceilalţi pacienţi. Similar altor inhibitori ai ECA, este posibil ca lisinoprilul să fie mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră decât la cei din celelalte rase, probabil corelată cu o prevalenţă mai mare a statusului hiporeninemic la populaţia hipertensivă de rasă neagră. Tuse Tusea a fost raportată în timpul utilizării inhibitorilor ECA. În mod caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi se remite după întreruperea tratamentului. Tusea indusă de inhibitorii ECA trebuie luată în considerare în diagnosticul diferenţial al tusei. Intervenţie chirurgicală/anestezie La pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore sau anesteziaţi cu medicamente care induc hipotensiune arterială, lisinoprilul poate bloca angiotensina II care se formează consecutiv eliberării de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este cauzată de acest mecanism, ea poate fi corectată prin expansiune volemică. Hiperkaliemie Creşteri serice de potasiu au fost observate la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv lisinopril. Pacienţii cu risc de dezvoltare a hiperpotasemiei includ pe cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat, sau cei care utilizează concomitent diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu, sau pacienţii care iau alte medicamente asociate cu creşteri ale potasiului seric (de exemplu, heparină). Dacă utilizarea concomitentă a medicamentelor menţionate mai sus se consideră necesară, este recomandată o monitorizare regulată a potasiului seric (vezi pct. 4.5). Pacienţi cu diabet zaharat La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, controlul glicemic trebuie să fie monitorizat atent în timpul primei luni de tratament cu un inhibitor ECA (vezi pct. 4.5). Litiu Nu este recomandată în general combinaţia de litiu şi lisinopril (vezi pct. 4.5). 8 Sarcina Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) nu trebuie început în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care terapia cu inhibitori ai ECA este considerată absolut necesară la pacientele care planifică o sarcină tratamentul trebuie schimbat cu un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct.4.3 şi 4.6). 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase şi alte forme de interacţiune Medicamente antihipertensive Când lisinopril este combinat cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu trinitrat de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare), poate să apară o reducere aditivă a tensiunii arteriale. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Diuretice Atunci când un diuretic este adăugat la terapia unui pacient cu lisinopril efectul antihipertensiv este de obicei aditiv. Pacienţii care au déjà tratament diuretic şi în special când terapia cu diuretice a fost recent instituită, pot experimenta, ocazional, o reducere excesivă a tensiunii arteriale atunci când se adaugă lisinopril. Efectele hipotensive ale tratamentului cu lisinopril pot fi reduse prin întreruperea tratamentului cu diuretice înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.2). Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare cu conţinut de potasiu Deşi în studiile clinice potasiul seric, de obicei, a rămas în limite normale, hiperpotasemia a apărut la unii pacienţi. Factorii de risc pentru dezvoltarea hiperpotasemiei includ insuficienţa renală, diabet zaharat, precum şi utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactona, triamteren sau amilorid), a suplimentelor de potasiu sau înlocuitorilor de sare cu conţinut de potasiu. Utilizarea suplimentelor de potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau înlocuitorilor de sare cu conţinut de potasiu, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, poate duce la o creştere semnificativă a potasiului seric. Dacă lisinopril este administrat cu un diuretic ce determină pierdere de potasiu, hipokaliemia indusă de diuretic poate fi ameliorată. Litiu În cazul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA au fost raportate creşteri reversibile ale toxicităţii şi ale concentraţiilor plasmatice de litiu. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate creşte riscul de toxicitate a litiului şi poate accentua toxicitatea litiului care este deja crescută în urma utilizării inhibitorilor ECA. Utilizarea lisinopril cu litiu nu este recomandată, însă dacă asocierea este absolut necesară, concentraţia plasmatică a litiului trebuie atent monitorizată (vezi pct. 4.4). Antiinflamatoare nesteriodiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g / zi Atunci când inhibitorii ECA sunt administraţi simultan cu antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze terapeutice antiinflamatoare, inhibitori COX-2 şi AINS neselective), poate să apară atenuarea efectului antihipertensiv. Utilizarea concomitentă de inhibitori ECA şi AINS poate duce la un risc crescut de deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută şi o creştere a potasiului seric, în special la pacienţii cu afectare prealabilă a funcţiei renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Această asociere trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi, ulterior, periodic. 9 Aur Reacţii nitritoide (simptome de vasodilataţie, inclusiv înroşirea feţei, greaţă, ameţeli şi hipotensiune arterială, care poate fi foarte severă) în urma tratamentului cu aur injectabil (de exemplu, aurothiomalate de sodiu) au fost raportate mai frecvent la pacienţii care primesc tratament cu inhibitori ECA. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitorii ECA poate determina scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi punctul 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Antidiabetice Studiile epidemiologice au arătat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) poate determina o scădere marcată a glicemiei sanguine cu risc de hipoglicemie. Apariţia acestui fenomen pare a fi mai probabilă în timpul primelor săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Activatori de plasminogen tisular Tratamentul concomitent cu activatori de plasminogen tisular poate crește riscul de angioedem. Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante/nitraţiLisinoprilul poate fi utilizat în siguranţă concomitent cu acid acetilsalicilic (în doze cardiologice), trombolitice, beta-blocante şi/sau nitraţi. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu inhibitori ECA este considerată absolut necesară, la pacientele care planifică o sarcină tratamentul trebuie schimbat cu un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.Se cunoaşte faptul că tratamentul cu inhibitori ai ECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitori ai ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ai căror mame au utilizat inhibitori ai ECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4). AlăptareaDeoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea lisinopril în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea lisinoprilului şi sunt de preferat tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite în timpul alăptării, în special în timpul alăptării unui copil nou-născut sau născut prematur. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje 10 În cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, trebuie avut în vedere faptul că pot apărea ocazional ameţeli sau oboseală. 4.8 Reacţii adverse Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu lisinopril şi alţi inhibitori ECA, cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile). Tulburări hematologice şi limfatice Rare: scăderi ale hemoglobinei, scăderea hematocritului Foarte rare: depresia măduvei osoase, anemie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoză (vezi pct. 4.4), anemie hemolitică, limfadenopatie, boli autoimune. Tulburări endocrine Rare: secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic. Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte rare: hipoglicemie. Tulburări psihice şi ale sistemului nervos Frecvente: ameţeli, cefalee Mai puţin frecvente: modificări de dispoziţie, parestezii, vertij, tulburări de gust, tulburări de somn, halucinaţii. Rare: confuzie mintală, tulburări olfactive Frecvenţă necunoscută: simptome depresive, sincopă. Tulburări cardiace şi vasculare Frecvente: efecte ortostatice (inclusiv hipotensiune arterială) Mai puţin frecvente: infarct miocardic sau accident vascular cerebral, posibil secundar hipotensiunii arteriale excesive la pacienţii cu risc ridicat (vezi pct. 4.4), palpitaţii, tahicardie, fenomen Raynaud. Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvent: tuse Mai puţin frecvente: rinită Foarte rare: bronhospasm, sinuzită, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică Tulburări gastrointestinale Frecvente: diaree, vărsături Mai puţin frecvente: greaţă, dureri abdominale şi indigestie Rare: xerostomie Foarte rare: pancreatită, angioedem intestinal Tulburări hepatobiliare Foarte rare: hepatita - hepatocelulară sau colestatică, icter şi insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit Rare: urticarie, alopecie, psoriazis, hipersensibilitate/edem angioneurotic: edem angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau a laringelui (vezi pct. 4.4) Foarte rare: transpiraţii, pemfigus, necroliza epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, pseudolimfom cutanat. 11 Un complex de simptome au fost raportate, care pot include una sau mai multe din următoarele: febră, vasculită, mialgii, artralgii/artrită, anticorpi antinucleari pozitivi (AAN), creşterea vitezei de sedimentare (VSH) a eritrocitelor din sânge, eozinofilie şi leucocitoză, erupţie cutanată, fotosensibilitate sau pot să apară alte manifestări dermatologice. Tulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente: disfuncţie renală Rare: uremie, insuficienţă renală acută Foarte rare: oligurie/anurie. Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Mai puţin frecvente: impotenţă Rare: ginecomastie Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: oboseală, astenie Investigaţii diagnostice Mai puţin frecvente: creşteri ale ureei sanguine, creşteri ale creatininei serice, creşteri ale valorilor enzimelor hepatice, hiperpotasemie.Rare: creşteri ale bilirubinei serice, hiponatremie. Copii şi adolescenţi Date din studiile clinice privind siguranţa administrării sugerează că lisinoprilul este în general bine tolerat la pacienţii copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială şi că profilul de siguranţă la acest grup de vârstă este comparabil cu cel observat la adulţi. Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. 4.9 Supradozaj Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate supradozajului inhibitorilor ECA pot include hipotensiune arterială, şoc circulator, tulburări electrolitice, insuficienţă renală, hiperventilaţie, tahicardie, palpitaţii, bradicardie, ameţeli, anxietate şi tuse. Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este perfuzia intravenoasă de soluţie salină normală. Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de clinostatism. De asemenea, dacă se consideră necesar se poate lua în considerare tratamentul cu perfuzie de angiotensină II şi/sau catecolamine administrate intravenos. Dacă ingestia este recentă, se iau măsurile care vizează eliminarea lisinoprilului (de exemplu vărsături, lavaj gastric, administrare de absorbanţi şi sulfat de sodiu). Lisinoprilul se poate elimina din circulaţia generală prin hemodializă (vezi pct. 4.4). Stimulatorul cardiac este indicat pentru tratamentul bradicardiei rezistente. Trebuie monitorizate frecvent semnele vitale, electroliţii şi concentraţiile serice de creatinină. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Cod ATC: C09A A03. Mecanism de acţiune 12 Lisinopril este un inhibitor al peptidil-dipeptidazei. Lisinopril inhibă enzima de conversie a angiotensinei (ECA), care catalizează conversia angiotensinei I în peptida vasoconstrictoare, angiotensina II. De asemenea, angiotensina II stimulează secreţia de aldosteron de către cortexul suprarenal. Inhibarea ECA conduce la concentraţii scăzute de angiotensină II, care determină diminuarea activităţii vasopresoare şi scăderea secreţiei de aldosteron. Această din urmă scădere poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice de potasiu. Efecte farmacodinamice În timp ce mecanismul prin care lisinoprilul scade tensiunea arterială se crede a fi în principal supresia sistemului renină-angiotensină-aldosteron, lisinoprilul acţionează antihipertensiv chiar şi la pacienţii cu hipertensiune arterială hiporeninemică. ECA este identică cu kininaza II, o enzimă care degradează bradikinina. Rămâne încă de elucidat dacă concentraţiile plasmatice crescute de bradikinină, o peptidă vasodilatatoare puternică, au un rol în efectele terapeutice ale lisinoprilului. Eficacitate clinică şi siguranţă Efectul lisinoprilului asupra mortalităţii şi morbidităţii în insuficienţa cardiacă a fost studiat prin compararea unei doze mari (32,5 mg sau 35 mg o dată pe zi) cu o doză mică (2,5 mg sau 5 mg o dată pe zi). În cadrul unui studiu care a inclus 3164 de pacienţi, cu o perioadă mediană de urmărire de 46 luni pentru pacienţii supravieţuitori, doza mare de lisinopril a determinat o scădere cu 12% a riscului privind criteriul final combinat al mortalităţii de orice cauză şi al spitalizărilor de orice cauză (p = 0,002) şi o scădere cu 8% a riscului de mortalitate de orice cauză şi al spitalizărilor cardiovasculare (p = 0,036), comparativ cu dozele mici. S-a observat scăderea riscului de mortalitate de orice cauză (8%; p = 0,128) şi de mortalitate cardiovasculară (10%; p = 0,073). În cadrul unei analize retrospective, numărul de spitalizări pentru insuficienţă cardiacă s-a redus cu 24% (p = 0,002) la pacienţii trataţi cu doze mari de lisinopril, comparativ cu dozele mici. Avantajele simptomatice au fost similare la pacienţii trataţi cu lisinopril în doze mari, respectiv mici. Rezultatele studiului au arătat că profilurile globale ale evenimentelor adverse pentru pacienţii trataţi cu lisinopril în doze mari sau mici au fost similare atât ca natură, cât şi ca număr. Evenimentele adverse anticipate determinate de inhibarea ECA, cum sunt hipotensiunea arterială sau disfuncţia renală, au putut fi rezolvate şi au condus rareori la întreruperea tratamentului. Tusea a apărut mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu lisinopril în doze mari, comparativ cu dozele mici. În cadrul studiului GISSI-3, conceput factorial 2x2 pentru a compara efectele lisinoprilului şi ale nitroglicerinei administrate în monoterapie sau în asociere, timp de 6 săptămâni comparativ cu substanţa de control la 19394 pacienţi trataţi în primele 24 de ore după un infarct miocardic acut, lisinopril a determinat o scădere semnificativă din punct de vedere statistic a riscului de mortalitate de 11%, comparativ cu substanţa de control (2p = 0,03). Scăderea riscului în cazul monoterapiei cu nitroglicerină nu a fost semnificativă, însă asocierea de lisinopril şi nitroglicerină a determinat o scădere semnificativă a riscului de mortalitate de 17% comparativ cu substanţa de control (2p = 0,02). În subgrupele de persoane vârstnice (vârsta peste 70 ani) şi la femei, predefiniţi ca pacienţi cu risc crescut de mortalitate, au fost observate beneficii importante pentru criteriul de evaluare combinat de mortalitate şi funcţie cardiacă. Criteriul de evaluare combinat la 6 luni pentru toţi pacienţii, precum şi pentru subgrupele cu risc crescut, a demonstrat beneficii semnificative pentru cei trataţi cu lisinopril sau lisinopril plus nitroglicerină timp de 6 săptămâni, indicând un efect preventiv pentru lisinopril. Aşa cum era de aşteptat de la un tratament vasodilatator, incidenţa crescută a hipotensiunii arteriale şi a disfuncţiei renale a fost asociată cu tratamentul cu lisinopril, dar acestea nu au fost asociate şi cu o creştere proporţională a mortalităţii. În cadrul unui studiu multicentric, randomizat, dublu-orb care a comparat lisinopril cu un blocant al canalelor de calciu la 335 pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie incipientă caracterizată prin microalbuminurie, lisinopril 10 mg până la 20 mg, administrat o dată pe zi timp de 12 luni, a redus tensiunea arterială sistolică/diastolică cu 13/10 mm Hg şi microalbuminuria cu 40%. Comparativ cu blocantul canalelor de calciu, care a determinat o scădere similară a tensiunii arteriale, persoanele tratate cu lisinopril au arătat o scădere semnificativ mai mare a microalbuminuriei, aceasta fiind dovada că acţiunea inhibitoare ECA a lisinoprilului a scăzut microalbuminuria printr-un mecanism 13 direct care a acţionat asupra ţesuturilor renale, suplimentar faţă de efectul său de scădere a tensiunii arteriale. Tratamentul cu lisinopril nu afectează controlul glicemiei, fapt evidenţiat prin lipsa efectului asupra concentraţiilor hemoglobinei glicozilate (HbA1c). Sistemul renină - angiotensină - aldosteron (SRAA)Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and incombination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II. ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică. ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo. Copii şi adolescenţi Într-un studiu clinic care a inclus 115 pacienţi copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta cuprinsă între 6-16 ani, pacienţilor cu greutate corporală mai mică de 50 kg li s-a administrat 0,625 mg, 2,5 mg sau 20 mg lisinopril o dată pe zi, iar pacienţilor cu greutate corporală de 50 kg sau mai mare li s-a administrat 1,25 mg, 5 mg sau 40 mg lisinopril o dată pe zi. La sfârşitul a 2 săptămâni de tratament, lisinoprilul administrat o dată pe zi a redus tensiunea arterială într-un mod dependent de doză, cu o eficacitate antihipertensivă consecvent demonstrată la doze mai mari de 1,25 mg. Acest efect a fost confirmat printr-o fază de retragere, în care tensiunea arterială diastolică a crescut cu aproximativ 9 mm Hg la pacienţii randomizaţi cu placebo, comparative cu pacienţii care au fost randomizaţi pentru a fi menţinuţi cu doze medii şi mari de lisinopril. Efectul antihipertensiv dependent de doză al lisinoprilului a fost constant la mai multe subgrupuri demografice: vârstă, stadiul Tanner, sex şi rasă. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Lisinoprilul este un inhibitor al ECA activ pe cale orală, care nu conţine o grupare sulfhidril. 14 Absorbţie După administrarea orală de lisinopril, concentraţiile plasmatice maxime apar în interval de aproximativ 7 ore, deşi la pacienţii cu infarct miocardic acut a existat o tendinţă de prelungire a acestui interval. Pe baza regăsirii urinare, absorbţia medie a lisinoprilului este de aproximativ 25%, cu o variabilitate interindividuală în limitele a 6-60% în intervalul de doze studiat (5-80 mg). Biodisponibilitatea absolută scade cu aproximativ 16% la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Absorbţia lisinoprilului nu este afectată de prezenţa alimentelor. Distribuţie Se pare că lisinoprilul nu se leagă de alte proteine plasmatice cu excepţia enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). Studiile efectuate la şobolan indică faptul că lisinoprilul traversează foarte puţin bariera hematoencefalică. Eliminare Lisinoprilul nu este supus metabolizării şi este excretat în întregime sub formă nemodificată prin urină. În cazul administrării multi-doză, lisinoprilul are un timp de înjumătăţire plasmatică prin acumulare efectiv de 12,6 ore. Clearance-ul lisinoprilului la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 50 ml/min. Scăderea concentraţiilor plasmatice evidenţiază o fază terminală prelungită, care nu contribuie la acumularea medicamentului. Probabil că această fază terminală reprezintă legarea saturabilă de ECA şi nu este proporţională cu doza. Insuficienţă hepatică Afectarea funcţiei hepatice la pacienţii cu ciroză a determinat scăderea absorbţiei lisinoprilului (aproximativ 30% determinat prin regăsire urinară) şi o creştere a expunerii (aproximativ 50%) comparativ cu subiecţii sănătoşi, datorită clearance-ului scăzut. Insuficienţă renală Insuficienţa renală scade eliminarea lisinoprilului, care este excretat prin rinichi, însă această scădere devine importantă din punct de vedere clinic doar dacă rata de filtrare glomerulară scade sub 30 ml/min. În insuficienţa renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/min), ASC medie (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) a crescut doar cu 13%, în timp ce în insuficienţa renală severă (clearance-ul creatininei 5-30 ml/min) a fost observată o creştere a ASC medie de 4,5 ori. Lisinoprilul poate fi eliminat prin hemodializă. Pe parcursul şedinţei de 4 ore de hemodializă, concentraţiile plasmatice de lisinopril au scăzut în medie cu 60%, cu un clearance de dializă cuprins între 40 şi 55 ml/min. Insuficienţă cardiacă Pacienţii cu insuficienţă cardiacă prezintă o expunere mai mare la lisinopril comparativ cu subiecţii sănătoşi (o creştere a ASC de 125% în medie), dar pe baza regăsirii urinare a lisinopril, există o absorbţie scăzută de aproximativ 16% în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.Copii şi adolescenţi Profilul farmacocinetic al lisinoprilului a fost studiat la 29 de pacienţi copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, cu o RFG peste 30 ml/min/1,73m2. După administrarea de doze cuprinse între 0,1 – 0,2 mg / kg, concentraţiile plasmatice maxime ale lisinoprilului la starea de echilibru s-au atins în decurs de 6 ore, iar gradul absorbţiei bazat pe regăsirea urinară a fost de aproximativ 28%. Aceste valori sunt similare cu cele obţinute anterior la adulţi. La copii, în acest studiu valorile ASC şi Cmax au fost în concordanţă cu cele observate la adulţi. Vârstnici Pacienţii vârstnici prezintă concentraţii plasmatice crescute şi valori mai mari pentru ASC (creştere cu aproximativ 60%) comparativ cu cu subiecţii tineri. 5.3 Date preclinice de siguranţă Studiile la animale nu au evidenţiat anumite riscuri pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi 15 carcinogenitatea. S-a demonstrat că, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, ca şi clasă, induc reacţii adverse asupra dezvoltării fetale tardive, determinând moarte fetală şi malformaţii congenitale, afectând mai ales structura craniană. De asemenea, au fost raportate reacţii de fetotoxicitate, întârzierea creşterii intrauterine şi neînchiderea canalului arterial. Se consideră că aceste anomalii de dezvoltare sunt determinate parţial de o acţiune directă a inhibitorilor ECA asupra sistemului renină-angiotensină fetal, parţial de ischemia rezultată din hipotensiunea arterială maternă, precum şi de scăderile fluxului de sânge feto-placentar şi alimentării fătului cu oxigen/substanţe nutritive. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Ranolip 5 mg Manitol (E 421) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amidon de porumb pregelatinizat Oxid galben de fer (E 172) Stearat de magneziu Ranolip 10 mg Manitol (E 421) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amidon de porumb pregelatinizat Oxid galben de fer (E 172) Stearat de magneziu Ranolip 20 mg Manitol (E 421) Hidrogenofosfat de calciu anhidru Amidon de porumb Amidon de porumb pregelatinizat Oxid galben de fer (E 172) Oxid roşu de fer (E 172) Stearat de magneziu 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu 3 blistere a câte 10 comprimate. 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare Fără cerinţe speciale. 16 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ TERAPIA S.A. Str. Fabricii, Nr. 124, Cluj Napoca, Jud. Cluj, România 8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Ranolip 5 mg comprimate: 9548/2016/01 Ranolip 10 mg comprimate: 9549/2016/01 Ranolip 20 mg comprimate: 9550/2016/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Autorizare, Aprilie 2003 Data reînnoirii autorizaţiei: Decembrie 2016 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Septembrie, 2018 Farmacia Tei intelege importanta informatiilor prezentate in aceasta pagina si face eforturi permanente pentru a le pastra actualizate. Singura situatie in care informatiile prezentate despre Ranolip, 20 mg, 30 comprimate, Terapia pot fi diferite fata de cele prezentate pe site este aceea in care producatorul/importatorul aduce modificari specificatiilor acestuia, fara a ne informa in prealabil. Pagina actualizata la data de: 07-02-2025 | ANMDMR - Raporteaza o reactie adversa